X-Treme Party

Doi atârnaţi cunoscuţi din liceu fac (la modul propriu, fac) ceva ce am vrut şi eu să fac o perioadă şi nu mi-a ieşit. Mixează muzică, o transmit, au propriul radio (recunoscut) şi fac petreceri. Un strop de promovare în plus nu strică, plus că oferta lor chiar mertită consultată! Cine are nevoie de o petrecere ca la carte, cu fum, baloane, artificii, muzică şi chiar şi trupe! Preţurile sunt, evident, pe măsură.

Check it out:

Ofertă X-Treme Radio

Imbecilităţi de senzaţie. Episode 5.

Guşteru’ mi-a zis la telefon să-l ridic în slăvi în următorul post. So… hail Guşter! Şi acum să trecem la treabă. Fiindcă sunt şi mai presat de timp ca data trecută, o să fiu cât se poate de scurt şi util în răspunsurile la căutările fanilor mei cu intelect îndoielnic.

“rolemodelu” – da, eu.

“rolemodel wordpress blog” – da, aici.

“rolemodelism” – da.

“mihai gruia akcent poze” – poftim.

“poze role hannah montana role” – şcoli cu clasele I – IV, vara, în pauze.

“sa cacat pa iel” – şi ieu pă tine.

“marius nedelcu homo” – foarte posibil.

“uzzi face scandal” – nu mă miră.

“poze cu baeti gay goi” – mori. Învie. Şi mai mori o dată.

“poze cu baieti goi care se fut” – mori. Reîncarnează-te în pisică. Şi mai mori de 9 ori.

May the Force be with us

Bineînţeles că nu ne referim la puterea fizică, aka malacul de cazino 4 pe 4 cu ceafa groasă şi cu brandul cam cât distanţa dintre cei doi umeri ai tăi de gros. Nu, nu, ne referim la puterea de a face sau de a-i obliga pe alţii să facă ceea ce vrei. Nu cred că m-am exprimat bine. Mai bine vă spun care e sursa de inspiraţie a acestui post. Evident, un vers de-al lui Spike: “Visam că aveam un vecin peste drum, el avea casă cu turn şi asculta rap forţat că io aveam casă cu tun.”

Despre puterea asta vorbesc eu. Nu v-aţi gândit niciodată cum ar fi? Imaginaţi-vă următoarea lege aprobată: “Oricare cetăţean al statului român, major şi absolvent al Testului de Cocalarism are dreptul să ucidă oricare alt cetăţean care întruneşte unul din următoarele semnalmente: îşi face freza într-o vitrină, ascultă manele la difuzorul telefonului mobil, spune “băi, eşti nebun, păi am un tovarăş…” de mai mult de 3 ori pe minut, loveşte componente ale mijloacelor de transport în comun în ritm de manea”. Şi altele. Imaginaţi-vă că aţi surprins cocalarul arajându-şi perciunii ascuţiţi în vitrina de la Zara şi apoi pozându-se, tot în vitrină, cu telefonul mobil. Şi aţi scos AK47-le şi l-aţi împuşcat. Mai întâi în pulpa dreaptă. Apoi în cea stângă. Apoi în cele două antebraţe. Căzut la picioarele voastre, l-aţi călcat cu călcâiul pe fiecare din degetele de la mâini şi, după ce i-aţi aplicat un pat al AK47-lui în maxilar, îl împuşcaţi în cap. Singura reacţie a celor de pe stradă, inclusiv a autorităţilor să fie “Ah, ce bine că ai apărut, eu îmi uitasem arma acasă. Nu aveam decât un bricearg la mine şi până îl tăiam pe ăsta întârziam la servici.”.

Ah, încă una: “Oricare cetăţean minor al statului român are dreptul să intre în orice bar fără să i se solicite buletinul. Barmanii îşi rezervă dreptul de a selecta persoanele cărora li se va cere buletinul în situaţia unei comenzi de băuturi alcoolice. Dacă persoana care a comandat băuturi alcoolice este surprinsă ca fiind minoră, barmanul îşi rezervă dreptul de a-l călca pe minor în picioare.”. Nu, pe bune. Pulifricii de 16 ani care cer mândri Salitos în Fire. Cer o dată, de două ori, de trei ori. A patra oară barmanul cere buletinul şi ăsta, palid, zice că n-are. În secunda următoare, barmanul scoate lopata de zăpadă şi îi aplică una de la Moldova direct în tâmplă. Şi, după ce a căzut la pământ, îl loveşte cu coada lopeţii între coaste până când pulifriciul poate să spună repede şi corect “Un vultur sta pe pisc cu un pix în plisc” de 5 ori consecutiv.

Cum ar fi? Să se facă dreptate în Capitală. Şi bănuiesc că nu e singurul oraş în care ar fi drăguţ să se întâmple ce am descris mai sus. Cum ar fi? Să ai puterea.

Lady GaGa sau păpuşa Illuminati a pulii mele

Ca orice atârnat fără viaţă, îmi omoram seara pe facebook, jucându-mă Zoo World, după ce susţinusem azi ultimul examen din sesiune. Lăsând partea introductivă de clasele 1-4 în urmă, vă prezint cum mi-a schimbat Obiectul seara.

Obiect: citeste asta.

Cine se va încumeta să vadă care e sursa de inspiraţie a acestui post, probabil că va ajunge cu greu la jumătatea articolului. Eu nu am trecut de sfert (după cum se poate vedea în comment-ul pe care i l-am lăsat autorului).

Acum, nu îmi dau exact seama care din sentimentele care au pus stăpânire pe mine citind o parte din articol şi scanând cu privirea comment-urile este mai puternic. Ce să fac mai întâi? Să râd cu lacrimi că cineva chiar a stat să scrie tot basmul ăla? Să mă crucesc că există oameni care chiar sunt de acord cu aşa ceva (vedeţi comment-urile)? Sau să râd din nou cu lacrimi că autorul blog-ului are printre cele mai de toată jena replici posibile la atacurile singurelor persoane mai conectate la planeta asta care ironizează articolul?

Alooo, masonilor! Docţilor! Deştepţilor! Iluminaţilor! Proiectanţii MK-ULTRA Cretinism! Sincer, sincer de tot, voi, ăia care comentaţi de zor şi îl ridicaţi pe lovendal în slăvi, voi, adoratorii proiectului Monarch, căutătorii simbolici în nodul din papură, interpretanţii semnelor încă nedescoperite ochiului, călugării adevărului ascuns, iluminaţii pulii mele, voi credeţi ce scrie acolo?

Urmează nişte citate, aşa să ne delectăm. Cum lovendal a fost suficient de dulce încât să nu ne lase să dăm copy-paste, o să dau dovadă de o răbdare ieşită din comun şi o sa dau print screen la ce mi se pare de transmis dintre comment-uri. Haus, docţilor!

Pentru început, precizez că sunt de acord cu alex. Şi acum, să vorbim cu masonul. În primul rând, eu cred că videoclipurile lui Lady GaGa reprezintă o înşiruire de imagini şocante. Se ştie că extremele (inclusiv şocul) vând. Ea vrea să vândă. Şi să facă bani. Mi se pare perfect normal. În al doilea rând, ce elemente evidente de manipulare a omului de rând sunt în videoclipurile lui GaGa? În al treilea rând, “î”-urile din mijlocul cuvântului se scriu cu “î” din “a”. Geniule. Masonule. Mai departe:

Cred că nici nu are rost să încep. N-aş termina nici până mâine. John Arne, dacă doreşti, ai chef, eşti invitatul meu.

Corect, DBlack, trăim în “era ce-a mai naspa pentru oamenii redusi”.

De-asta vreau să propun un nou refren, inspirat de vechile smash-hit-uri autentic româneşti: “Mai bine mort, decât să fiu mason!”

Sau masonii erau ăia răi? Ăştia ca ei cum sunt? Docţii ăştia…

Ah, da, pentru cei mai masoni dintre voi cred că e elementar că dai click (dacă eşti foarte mason, apeşi) pe poză ca să vezi ce-au comentat docţii.

Later edit: Nu ştiu de ce s-o fi simţit vexat, dar popândăul de lovendal nu mă mai lasă acum nici să mai las comment-uri, d-apoi să dau copy-paste. Al dracu’, ce bine s-a protejat împotriva defăimării. Să-i transmită cineva la post-ul ăla execrabil “Bine, pa” din partea mea.

Imbecilităţi de senzaţie. Episode 4.

Sunt presat de timp, aşa că o să fiu scurt. Zăbovesc doar la ce se cere.

“pula in miley cyrus” – da, şi eu. Şi la propriu, şi la figurat.

“de ce a stat uzzi in puscarie?” – dacă a stat, întrebarea e “de ce a stat aşa puţin?”

“cine e pe tricoul lui uzzi” – care tricou? În ce videoclip? Sau l-ai văzut tu pe stradă într-o zi şi te-ai gândit să vezi dacă nu cumva ştiu eu cine e pe tricoul lui Uzzi?

“imagini cu pule” – dacă eşti băiat, mori. Sincer, mori. Dacă eşti fată, bea. Sincer, bea.

“baeti goi gay” – mori. Sincer, mori.

“aratami cum sa vorbesc pe messenger cu h” – hienele? Holera? Heroina? Hipopotamii? Huliganii? Horia Brenciu? Hlizi-m-aş la tine strangulat cu propriile-ţi şosete că nu ştii să foloseşti cratimele?

“poza lui miley care si-a puso pe yahoo m” – “PE care”, futu-ţi Dumnezeu’ mă-tii să-ţi fut azi şi mâine!!!

“peruci hannah montana la real fara egal” – vrei să fii penală, fără rivală?

“uzzi diego” – dar să ştii că e pur fictiv: Senzaţional – numărul 4. Ultimul articol.

“interviu cu epigramistul” – e tot fictiv: Senzaţional – numărul 3. Tot ultimul articol.

Leapşa

Corina mi-a dat-o. Bine, Obiect, o facem şi p-asta:

1. Nume:  Vladuts.
2. Câteva cuvinte din 4 litere: vogă, vacă, vraf
3. Nume de băiat: Viorel
4. Nume de fată: Veta
5. O ocupație: vagabond
6. O culoare: verde
7. Ceva ce să porți în viitorul apropiat: vestă
8. Un nume de mâncare: varză călită cu cârnaţi
9. Ceva ce găsești în baie: vată
10. Un loc: Veneţia
11. Un motiv pentru întârziere: vânzoleală mare în staţia de Metrorex de la Unirii.
12. Ceva ce ai urla: viaţăăăăă!
13. Un titlu de film: van Helsing
14. Ceva de băut: Vermout, vin
15. Un grup muzical: VeritaSaga
16. Un animal: vombat
17. Un nume de stradă: Vergului
18. O marcă de mașină: Volvo
19. Titlul unei melodii: Visam (Spike)

Next!

Dumnezeu, Murphy sau Singur Eu?

Post-ul ăsta poate degenera fie într-o caterincă generală, fie într-o discuţie filozofică, fie în refularea propriilor frustrări pe propriul blog. O să optez să ignor ultima variantă, deşi e cea mai tentantă, şi să vă invit să filozofăm un pic sarcastic asupra celor 3 personaje din titlul post-ului.

Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc trebuie să vă întreb de zile proaste. Adică genul ăla de zile în care sună alarma de la mobil şi tu dai mobilul pe jos şi-i sare bateria. Şi te loveşti în genunchi într-un dulăpior de la bucătărie înainte să îţi faci cafeaua. Părul efectiv nu stă, tricoul preferat e încă nespălat, plouă afară, întârzie autobuzul, lângă tine stă un cocalar cu Guţă în difuzorul de la mobil, o babă face criză de isterie în RATB că nu i-a cedat un rochist locul, la facultate descoperi că examenul pentru care te-ai grăbit e peste 45 de minute şi că se dă (da, se dă!) şi subiect de seminar. Nu merge pixul, nu ai foi destule, profa stă doar în ceafa ta, în faţă e un tocilar care nu dă, copiuţele sunt în ghiozdan, subiectul e greu, strănuţi de vreo 3 ori consecutiv… Ai prins ideea?

De unde şi întrebarea mea. Cine ne fute în gură în zilele astea? Răspunsul poate fi Singur Eu. Gen trebuia să-ţi pui mobilul mai departe de marginea mesei, trebuia să te uiţi pe unde mergi, trebuia să te usuci pe păr aseară, să îţi pui singur tricoul la spălat dacă îl voiai aşa mult curat, să-ţi iei umbrela, să pleci mai devreme de acasă, să te uiţi unde te aşezi în autobuz, să ignori scena cu rochistul şi baba, să fii pe fază la curs când se anunţă ora şi subiectul examenului, să îţi verifici ghiozdanul când ai plecat de acasă, să înveţi acasă, să îţi iei pastilele.

Un pic exagerat, aşa gândeam şi eu, cine dracu’ ţine minte atâtea detalii? Drept urmare, ca toţi românii care se respectă, tre’ să punem tunurile pe alţii. Cine e la îndemână? Dumnezeu şi Murphy, bineînţeles. Murphy a fost inventat (pardon, a trăit) special ca să dai vina pe cineva când eşti prea imbecil să recunoşti că e vina ta. Suntem o ţară creştină şi cum credem cu tărie că Dumnezeu are grijă de noi, e logică de grupa pregătitoare că dacă îţi merge prost, n-a avut grijă de tine. Deci ce faci? Dai foc la cruci sau iei primul avion spre mormântul unui oarecare (pardon, lui însuşi) Murphy Johnson dintr-un sătuc din Marea Britanie să te pişi pe el? Proclami ateismul sau încurajezi războiul cu anglo-saxonii?

A fost o propunere de discuţie filozofică şi sarcastică? Sunt curios câţi atârnaţi o să ajung la concluzia că sunt ateu după post-ul ăsta. Comments, begin!

Ghici cine

Da, ăsta va fi un post în care îi voi ridica în slăvi pe Spike şi Guess Who. În ultimele 2-3 săptămâni le-am ascultat albumele o dată şi încă o dată… şi încă o dată. Cred că până la epuizare. Motiv pentru care o să vă pun aici, în ordinea apariţiei în album, ce mi se pare mie a fi apogeul de la ei. Adică peste jumătate din fiecare album. Melodiile astea sunt, pur şi simplu… tripuri. Can’t help it.

Guess Who feat. FreakaDaDisk & Griffo – Unu, Doi

Guess Who feat. Eugen – EuGen

Guess Who – Flori Ilegale

Guess Who feat. Grasu’ XXL – A Doua Oară

Guess Who – Ca Două Flori

Guess Who – De Urgenţă

Guess Who feat. Mitză – Sunete

Guess Who & Spike – Tu

Spike – Intro

Spike – Banii

Spike – Bum

Spike – Cine Vine

Spike – Tango

Spike – 90 Sec. de viaţă

Spike feat. Grasu’ XXL – Spune “Nu”

Spike – Visam

Spike – Scandal

Categoriseală

Ţinând cont că sunt de părere că am ajuns la o definitivare completă a categoriilor blog-ului, cred că e cazul să şi explic multitudinea acestora. Şi chiar dacă nu e cazul, tot o să explic.

Bine pa – este, evident, categoria care conţine post-uri din seria “Cine ştie, cunoaşte”. Sunt post-uri pe care majoritatea nu prea le-ar putea înţelege, în afara apropiaţilor.

Dacă Moş Crăciun ar fi – serie, actualmente, închisă. Cel puţin până la următorul Crăciun. Conţine post-uri în care se prezenta ce ar fi făcut anumite personaje cunoscute (sau nu, de unii atârnaţi crescuţi în cutie) dacă ar fi fost Moş Crăciun.

Evenimente cretinarde – conţine evenimentele care au avut sau vor avea loc în lumea reală, organizate sau la care măcar au participat activ cretinii cunoscuţi prin intermediul blog-ului acesta sau ai afiliaţilor acestuia.

Evident, tot Rolemodelism – conţine doar post-urile legate de blog-ul acesta. De activitatea pe el, schimbări, personaje specifice acestuia.

Guest-entry season – seria de post-uri scrise de mine pe alte blog-uri sau de alţii pe blog-ul meu.

Imbecilităţi de senzaţie – atlasul zoologic cu imbecilii care circulă prin blogosferă. Şi, din nefericire, mă găsesc.

Internet – chestii tari, amuzante sau relaxante găsite pe Internet.

Real world – cred că e logic că toate post-urile din această categorie îşi regăsesc rădăcinile în lumea reală.

Role Model – categoria plină de mine. Şi de atârnaţii mei, evident.

Senzaţional – altă categorie închisă. Conţine numerele revistei de scandal demarate alături de Diego.

V.I.P. – post-uri care sunt despre personalităţi cu adevărat cunoscute.

Ţinte – post-uri în care joc în picioare. Punct.

Atât

Toma Necredincioşii sunt invitaţi să se uite în “Harry Potter şi Ordinul Phoenix”, pagina 281 (capitolul XIV, “Percy şi Amprentă”)