2020

Da, știu, că am mai pus melodia asta într-un post anterior. Cei apropiați știu că mi-a spart fața și că m-a pus pe gânduri. Nu e nici prima, nici ultima. Dar despre asta scriu, gata.

Deliric1 feat. Cello & RedStar – 2020

Înainte să disecăm, băgăm versurile lui D1 (ușor corectate) și traducerea (ușor corectată) a versurilor lui RedStar, luate direct de pe facebook-ul lui. Apoi, analizăm.

”Salut, Alex!

Ce mai zici, frate?

Știu că n-am vorbit de mult,

Trece timpul peste toate,

Arde clipe peste ziuă,

Parcă-ngheață peste noapte,

Că-i e frig la ăla micu’ și-n 3 zile face 7.

Și l-am dat la școală, măcar să-nvețe carte,

Dimineața e nasoală, când în față n-are lapte,

Și nevastă-mea-i pe boală,

De căldură n-avem parte,

Ne-au tăiat și de la gaze, avem credite restante.

Cu ce iau de la muncă, abia mi-ajung de rate,

Dar, pe lângă bănci și taxe,

Mai sunt toate celelalte.

Iar muzica aia… Am lasat-o baltă, coaie,

Nu prea veneau bani să pun vorbele pe foaie.

Omu’ meu, Cedry2k, a ajuns pe pârnaie,

A-mpușcat un cămătar ce venise să îl taie,

C-avea bani de dat la fraier,

Cică era o sumă mare,

Că pe vremea când cânta pierdea mulți bani, frățioare!

N-au ținut cont că-i legitim-apărare,

I-au dat ani grei închisoare,

Că-i înjura cu voce tare.

Și omu’ meu, Doc, e fugit prin State,

La cazino nu prea i-a mers,

Acum combină de toate.

“Băi, Toto, ai grijă, muzica asta o să te-ngroape,

Că eu știu că ai talent, da’ te văd că tragi pe coate!”

Așa-mi zicea tata, eu nu l-am ascultat,

Dacă mă țineam d-afaceri, poate nu eram în căcat

Și nu-ți scriam ție, dup-atâția ani,

Că vreau să trec p-acolo, ca să fac și eu un ban.

S-am ce să pun în ghiozdan pentru ăla micu’,

Sunt gata să fac orice, pun mâna pe gun,

Pe plicuri, pe volan, pe cricuri, pe lopeți, pe stick-uri,

Pe orice nimicuri, nu-s în stare să fac figuri.

Și nu-s în stare nici să mai plătesc chirie,

D-aia-ți scriu acuma ție,

Poate-mi trimiți tu 1000.”

 

”Dragul meu Toto,

Ține capul sus,  frățioare.

Și eu voiam să câștig,

Dar m-am lăsat de cuvinte.

Aici e faliment,

Banii circulă repede

Dar niciodată în buzunarele potrivite.

Mă doare pentru ai mei,

În Occident

Din accident,

Trăiesc sfârșitul timpurilor

Tre’ s-arăți colți

Să urăști oameni

Ne distrugem de la 14 ani

Pierduți în nimic

Prostiți în fața ecranului

Privirile sunt așa de rele încât

Ne e frică să facem copii

Generația MTV

Înghite pastile

Trage linii pe visurile sale

Și ajunge distrusă în rave.

Un lucru e clar: dragostea a murit

Deși un zâmbet valorează cât aurul

Majoritatea are rădăcinile tăiate

Cu părinți divorțați

Chiar că afară îngheață

Am ars toate modelele,

Ea vrea să fie top-model

Dar sfârșește în bordel.

Criza a trecut și pe aici

Nu am forță să te mint

Tu, care vrei o viață mai bună,

Dar aici ce viitor ai?

Nu uita niciodată de unde vii

Că până la urmă ești român.

Ai o țară-ntreagă de construit

Unde copilul tău ar putea sa trăiască.

Banii nu mai intră-n cont,

Ca o consecință că rasismul se impune

2020, anul rușinii,

Da, pământul nu mai e rotund

Vor să construiască un zid

Să separe Europa în două

Îmi rămân doar rugăciunile

Pe care le murmur către Dumnezeu

Nu îți spun ”adio”

Ești binevenit, frate

Dac-aș as avea un ultim cuvânt să-ți spun

Înainte să te las, am luat viața-n piept

Că nu voiam să ajung falit

Dar scriu cu creion gri

Numai familia contează

E protecția în fața dușmanului

Deci fii atent

Și dacă vrei să îți încerci norocul

Nu ezita când te lansezi

Să treci prin baraje,

Dacă ai forță și curaj

În orice luptă pe care o să o alegi

Să nu ai grijă, o să fiu și eu cu tine.

P.S.: Ți-am lăsat și niște bani,

E tot ce mai am.”

Urât, da.

Când auzi sau citești treburile astea, te trece un fior. Nu poți să rămâi indiferent, este scenariul celui mai mare coșmar când te gândești la viitor. Pică tot în jurul tău, îți pierzi prietenii, hobby-urile, banii și continui să te târăști (aproape literalmente) prin viață. Nu ai perspective, nu ai planuri, nu mai ai nici speranță. Puținele persoane iubite din jurul tău suferă și tu îți iei un trip nasol de auto-sugestie că e vina ta. Poate, într-un fel, poate puteai mai mult. Disperat, apelezi la cine mai poți din afară, dar primești o veste șocantă: în realitate, acolo e mai rău.

Problema e că eu am ascultat atât de mult melodia asta că m-a apucat paranoia. Mi-e atât de frică să ajung în halul ăsta, încât trag de pe acum. Pun bani deoparte, sunt atent la ce pași fac, nu vreau să am rate, nu vreau credite, nu vreau datorii. Voiam să plec de-aici, acum nu mai știu ce vreau.

Paranoia e paranoia, îmi zic, dar temerile mele și ale lui Deliric nu sunt cumva justificate? Adică țara asta (și lumea, în general) are toate șansele să ajungă exact aici. Poate nu-n 2020, poate mai încolo sau chiar mai devreme. Iar noi, fraierii de rând, ce putem face? Nimic, absolut nimic. Dacă ne fut burtoșii de la conducere, tăcem, înghițim în sec și aia e. Iar asta e partea cea mai tristă, de fapt: destinul nu ți-l poți face cu mâna ta.