Evident, tot Rolemodelism

Blog flegmatic.

Rap-ul românesc e 2.0

Am avut o perioadă relativ lungă în care abia dacă mai ascultam una-două piese noi. Lipsă de timp, de stare mentală, nu contează. Am ”recuperat” masiv în ultimele două-trei luni. ”Terapia” lui Samurai, ambele ”1 Terra de instrumentale” ale lui Subsemnatu, ”BioChimie Vol. 1”, ”România Furată” a lui Cedry2k şi, în general, orice piesă nouă de care am dat. Recent, am încheiat în forţă cu ”În HD”-ul lui DOC şi Motzu. Rap-ul românesc s-a schimbat.

De la instrumentale, la versuri, la mesaj, la sound, per total, rap-ul de acum nu mai are nicio legătură cu ce ascultam eu (şi, probabil, mulți din cei ce citesc aceste rânduri) în ’99 şi 2000, când a început să ”bubuie” mişcarea autohtonă. De altfel, ăsta e unul din comentariile majoritare pe care le întâlnesc în ultima vreme pe youtube:

Ah, ce dor mi-e de *rapper vechi*-ul de acum câțiva ani.

Unii hater-i au, deja, răspunsul la perversa întrebare pe care şi-o adresează retoric mulți: ”Dar ce s-a întâmplat cu el?”.

Păi, banii s-au întâmplat.

”Îmi place să câștig, așa că să mă îmbrăcați în bani”. El a spus-o. Când nu era ”comercial”.

Îmi place să câștig, așa că să mă îmbrăcați în bani”. El a spus-o. Când nu era ”comercial”.

Da şi nu. De ce ”da”? În paragraful de mai jos. De ce ”nu”? În paragrafele de după paragraful de mai jos. Citește în continuare

05.02.2016 Posted by | Zei | , , , , , , , , , | 1 comentariu

„Vezi”

Să fi fost acum vreo trei săptămâni când am ”aterizat” pe articolul lui Nai’gh’ba despre diss-urile din rap-ul românesc. Trebuie să recunosc, ascultasem cu câteva zile în urmă ”Lirici pentru critici 3” și căutam să vad dacă ”ținta” i-a răspuns ceva lui Cedry2k. Deh, mentalitate de devorator de Cancan, ce să-i faci. Articolul, însă, mi s-a părut interesant, întrucât autorul exprima o părere pe care și eu mi-o formasem de ceva timp deja și pe care o mai tot auzisem, cel puțin la nivel declarativ, la MC-ii pe care îi urmăresc. Dar o să revin cu detalii pe acest subiect câteva paragrafe mai încolo.

La baza diss-urilor stă una din bazele conceptului de hip-hop

Battle-urile între MCi au contribuit enorm la formarea culturii hip-hop

Săptămâna trecută m-am apucat să mă pun la curent cu ”Ședința de producție” a lui DOC, Motzu și Smiley. Nu vreau să comentez despre calupul de videoclipuri în cauză din simplul motiv că nu despre asta vorbim în articolul acesta. De altfel, am mai scris pe tema rapperilor acuzați că s-au vândut. În schimb, voiam doar să punctez că, în circumstanțe conversaționale, DOC a enunțat o idee despre instinctul de ”peluzari” al românilor. Mai exact, că românul simte nevoia să se identifice cu o tabără, să aparțină unui grup care susține ceva. Și, mai mult de-atât, să țină partea acelui grup și să-l promoveze sau să-l apere, după caz. Mi-a zburat gândul imediat la deja clasicul său ”Praf” și la seria interminabilă de comentarii izvorâtă din beef-ul lui cu Ombladon (serie de comentarii care continuă și azi. Și pe alte piese, nu doar pe asta!), în care fani se înjură cu alți fani sau își explică unii altora de ce Facem Records sunt mai șmecheri ca 20Cm Records sau invers. Toate astea în timp ce Ombladon și DOC își văd mai departe de ale lor, la ora asta.

Citește în continuare

03.12.2015 Posted by | Zei | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mie-mi place rap-ul românesc: raku

Acum aproape un an, când publicam primul articol din seria ”Mie-mi place rap-ul românesc”, începeam cu C.T.C., probabil trupa mea preferată din aria pe care îmi propusesem să o explorez. Cred că aveam vreo 15 articole, maxim, în cap alocate seriei, la momentul ăla. În timp, orizontul de cunoștințe mi s-a lărgit enorm și sunt recunoscător ideii pe care am avut-o când am demarat seria, în primul rând, pentru mine însumi. Am descoperit muzică minunată, am aprofundat munca unor artiști extraordinari și am trăit clipe de reverie ieșite din comun.

Îmi propusesem să prezint trupele sau artiștii într-o formă și ordine cât mai logică și ”legată”. Cu timpul, cum numărul de articole devenea (și încă devine!) tot mai mare, ordinea respectivă s-a cam zdruncinat. Încă încerc pe cât posibil să leg articolele cât mai interesant pentru voi și cât mai (măcar) tangențial ordonat. Așa se face că după Vescan a venit rândul lui raku, urmând o ordine logică inexistentă. Nu că un astfel de veteran ar mai avea nevoie de vreo prezentare, de orice natură, dar era ridicol să nu-și regăsească locul prin seria de față. Să-i acordăm, așadar, respectul care i se cuvine și să vedem ce îl face pe raku un gigant al industriei rap românești.

raku, un veteran care pare că activează în rap-ul românesc încă dinainte ca acesta să se înființeze.

raku, un veteran care pare că activează în rap-ul românesc de la începutul timpului.

Citește în continuare

27.02.2015 Posted by | Zei | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mie-mi place rap-ul românesc: Vescan

După ce am început anul în forță cu un titan ca Nimeni Altu’, trebuie să recunosc până și eu că e greu să găsești un rapper român care să ”gâdile” atenția publicului cel puțin la fel de mult. Iar alegerea lui Vescan pentru runda următoare din seria ”Mie-mi place rap-ul românesc” a fost cel puțin riscantă. Youtube-ul și forum-urile s-au umplut de hate-uri și diss-uri de joasă speță cu privire la evoluția muzicală a interpretului din Cluj, care a ajuns din ”underground” la radio. Eternilor luptători din spatele tastaturii contra curentului ”tragerii pe cur” care se simt ofensați că ”îndrăznesc” să scriu despre Vescan le dedic singurul meu articol viral.

Clujeanul cu ochi verzi care a cântat 9 ani în obscuritate până să-i zică cineva că e ”nou în industrie”

Clujeanul cu ochi verzi care a cântat 9 ani în obscuritate până să-i zică o reporteriță că e ”nou în industrie”

Acum, că am îndepărtat hater-ii de pe pagină și am păstrat doar audiența cu adevărat interesată, să vedem ce este de spus despre rapper-ul din Cluj. Daniel Vescan are 27 de ani și e prins în mrejele rap-ului de aproape 10. Povestea lui diferă un pic de a celorlalte nume care s-au perindat prin seria aceasta, în mare parte pentru că Vescan este cunoscut de aproape toată România acum, pe când ceilalți nu. Anul trecut a ajuns difuzat la radio și televizor, datorită colaborărilor cu Kamelia, Alina Eremia și Mellina. Astfel, publicul neavizat și necunoscător a sărit în sus, entuziasmat de ”numele nou” apărut în lumina reflectoarelor. Iar fanii lui vechi s-au grăbit să acuze și să arate cu degetul. Citește în continuare

26.01.2015 Posted by | Zei | , , , , , , , , , | 1 comentariu

Mie-mi place rap-ul românesc: Nimeni Altu’

A venit și momentul în care trebuie să ne plecăm capetele în fața unui ”monstru” al rap-ului românesc: Nimeni Altu’. Dacă ziceam de Veritasagaînmoaie inimile ascultătorilor și că au melodii încărcate, de obicei, de sentimente negative, persoanele ușor influențabile e bine să se ferească de Nimeni Altu’. Dar oricând ai o zi grea, o experiență neplăcută sau treci printr-o pasă proastă, versurile acestui individ sunt terapie pentru suflet. O să vedem mai departe despre ce este vorba. În fond, omul a scos 9 albume, în total.

Dragostea fanilor se manifestă, uneori, în feluri neașteptate.

Dragostea fanilor se manifestă, uneori, în feluri neașteptate.

Puțini oameni știu să aprecieze un artist ca acesta, pentru că este, într-o oarecare măsură, un rapper atipic. Fiecare din cei pe care-i ascultați au calitățile lor în ceea ce ține de tehnica acestui stil muzical. Când te gândești la flow, îți vin în minte nume ca Flou Rege sau Dragonu’ AK47, când te gândești la punch-uri tari și jocuri de cuvinte, îl nominalizezi pe DOC, când te gândești la agresivitate și atitudine, îi numești pe Kazi Ploae sau Cedry2k. Când te gândești la bucăți de suflet lăsate pe instrumentale, primul nume pe care ar trebui să știe orice consumator al acestui gen muzical să-l aducă în discuție ar trebui să fie Nimeni Altu’. Citește în continuare

18.11.2014 Posted by | Zei | , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Mie-mi place rap-ul românesc: Bean MC (Special post)

Acum aproape două luni anunțam că seria ”Mie-mi place rap-ul românesc” ia o nouă pauză, pentru câteva articole de natură ceva mai personală, și că se va întoarce în lumina reflectoarelor odată cu publicarea acestora. Ei, bine, acea clipă a venit. Astăzi vi-l prezint pe Bean MC, despre care am promis că o să scriu câte ceva, chit că omul nu are niciun album al său, personal, ci e sau a fost doar implicat în proiecte mai ample. Mi se pare un individ fascinant, ce-și merită locul său pe scara recunoașterii în această industrie nișată. Acestea fiind zise, să vedem ce vă pot spune despre respectiv.

Bean MC

În mijlocul unui concert Subcarpați, comunicând cu publicul pe care-l iubește: o imagine obișnuită cu Bean MC.

Alexe Marius Andrei s-a născut chiar de Ziua Îndrăgostiților, în 1984. A reușit, astfel, să asiste la toate transformările importante prin care a trecut România pentru a ajunge în punctul în care este acum, de la căderea comunismului, la începutul așa-zisei democrații din prezent și la înflorirea consumerismului, sprijinit de explozia capitalismului. Bean este, însă, un nostalgic, și tânjește după România rurală, simplă și ancorată în istorie și tradiție, în dauna celei pe care o vede acum.
Citește în continuare

16.11.2014 Posted by | Zei | , , , , , , , , , | 9 comentarii

Acțiunea Instrumentalul: O Lu-me mai bună by Lu

Pe Lu ați citit-o prima oară pe Palme Intelectuale. Cu mândrie vă prezint ceva ce, în egoismul meu nemărginit, am insistat să intre la mine acasă, din punct de vedere blogosferic. Azi votați? Dacă ați avea ocazia să o votați pe ea, ați face-o? Eu da. Nu de alta, dar mă gâdilă mai mult schimbările radicale decât tărăgănarea asta nesimțită pe care ne-o ardem de 25 de ani deja. Plus că m-aș distra maxim în Lu-mea de mai jos:

Când eram mică și mă întreba lumea: “Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, spuneam că voiam să mă fac pensionară ca bunica. Să stau acasă și să primesc bani. Ce naivă eram. Habar nu aveam pe vremea aia ce e ăla un bișnițar.

Acum că am ajuns la vârsta maturității (oarecum), mă uit în jur și încerc să calibrez imaginea pe care mi-am proiectat-o în copilărie cu realitatea societății de azi.Și văd că pensiile nu sunt mari și că am vreo 40 de ani la dispoziție să mă reprofilez către bișniță. Timp destul, ați crede, dar sunt multe de învățat în această artă. Și am de la cine învăța: politicienii de azi.

Da, va fi ÎNCĂ un articol despre alegeri. În schimb, nu îmi voi da cu părerea dacă are rost sau nu să ieșim la vot. Sau care e e răul cel mai mic. O să vă povestesc un pic despre cum ar arăta România dacă m-ați alege pe mine să vă conduc înspre glorie. Citește în continuare

02.11.2014 Posted by | Acțiunea Instrumentalul | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre d-ăștia de s-au tras pe cur

Dacă DOC ar fi semnat HaHaHa acum 2 ani de zile, făceam ca toți dracii și m-apucam să bodogănesc sus și tare că-i trădător de neam și că s-a tras pe cur. Slavă Cerului că a semnat acum vreo jumătate de an, când m-am abținut să emit vreo părere, chiar și prin cercul meu de prieteni, deși recunosc că m-a încercat un clocot de revoltă în sinea mea. Total subiectiv, bineînțeles. Acum câteva săptămâni, în peisaj s-a-ntors Cedry2k. După ce a amenințat în stânga și-n dreapta pe toată lumea că se lasă, că nu mai poate să cânte, că n-are de ce și că-și vede de-ale lui. Iarăși, am ridicat o sprânceană, dar am tăcut din gură.

Acum 8 luni scoteam un articol în care anunțam sus și tare că i-am iertat pe cei pe care îi ascultam pentru alegerile pe care le condamnam înainte (și care le influențaseră acestora carierele și calitatea muzicii). Totodată, articolul avea să deschidă seria ”Mie-mi place rap-ul românesc”, poate cel mai atent redactat calup de articole pe care l-am scris vreodată. Acum, undeva pe parcursul seriei, înainte să o reiau, după lecturarea unui articol pe care vi-l recomand tuturor, am decis că e timpul să latru și eu un pic despre cei ce se trag pe cur. Artiști rap, scriitori sau orice altceva consumați voi. Consumați și vă simțiți oripilați, din varii motive, că deciziile pe care acești ”orice” le iau cu privire la carierele lor nu se pupă cu ce așteptați voi de la ei.

Mesaj netransmis vreodată Citește în continuare

27.10.2014 Posted by | Lumea în care trăim | , , , , , , , , , | 15 comentarii

De ce ne căcăm pe noi să dăm Cezarului ce e al Cezarului?

Și, prin titlul acestui articol, o să mă refer, în primul rând, la un caz la care puțini se așteptau să mă refer: la faptul că Adi Minune are o voce foarte șmecheră. Mai șmecheră ca a multor alți interpreți de muzică. Mă rog, nu o să fie tot articolul legat de Adi Minune și faptul că poate să cânte mai bine decât o soprană cu acte-n regulă, dar, pornind de aici, o să mă leg de ideea în sine de a ne feri de a acorda lauri cuiva care-i merită, din motive independente de capacitățile respectivului de a merita acei lauri particulari. O să fiu mai explicit, fiți pe pace.

Pentru început, să vedem la ce mă refer prin afirmația despre Adi Minune:

Bun. Nu zic că știrea acestui canal care ne merită toată încrederea din lume cu privire la ideea că tratează cu obiectivitate subiectele de interes național (ca maneliștii) nu ar fi putut împacheta ideea pe care voia să o transmită într-o ”hăinuță” mai pe gustul telespectatorului de rând. Nu zic că Adi Minune se pișă pe soprane și tenori cu boltă. Nu zic că ar trebui să ne apucăm acum să căutăm partea bună în tot ce-i rău și că toate lepădăturile au o fațadă pozitivă pe care încă nu am văzut-o. Nu. Majoritatea lepădăturilor sunt doar lepădături și nimic altceva nu zace bine ascunse-n ele. Ce zic e că ar trebui să acordăm mai multă atenție la cât de ușor etichetăm pe cineva pentru că se încadrează într-un stereotip. Citește în continuare

22.10.2014 Posted by | The Role Model | , , , , , , , | 6 comentarii

Labirint. Partea a VII-a.

Și s-au mai scurs 10 luni întregi de la ultima călătorie în mintea și sufletul lui Vladuts. Între timp s-au schimbat multe. Intenționam să redactez partea a VII-a după ce am realizat măcar o parte din obiectivele cu care m-am mutat din București în Cluj acum puțin peste 6 luni.

Venisem motivat și pozitiv. Ambițios și pregătit. Și a trecut timpul. Și n-am realizat nimica. M-am lăsat pradă unui cerc vicios ce presupunea auto-acuzarea mea că nu realizez nimic, ce avea ca urmare lipsa chefului de a face orice și irascibilitate ridicată, lucruri care se sondau, a doua zi, tot timpul, din nou, cu auto-acuze. Am alunecat rapid dinspre irascibilitate și furie înspre depresie. Mă întorceam iar în Iad-ul de acum trei părți. Fără să-mi dau seama, deși în partea precedentă îmi propusesem să rămân pe fază, astfel încât să nu cumva să mi se întâmple asta.

Problema

Citește în continuare

13.10.2014 Posted by | The Role Model | , , , , , , , , | Lasă un comentariu